Deschid ochii si vad ca de pe bancheta din fata o fata blonda cu ochelari ma priveste tinta. Ma simt incomodat de fixitatea privirii si de pozitia ei indecenta. Sta cu picioarele sprijinite pe bancheta, cu genunchii ridicati spre piept, usor departati, expunandu-si fundul si triunghiul sexului reliefat de pantalonii mulati si ma priveste pe deasupra unei carti, cu o mana pe dupa cap. Are o figura relativ banala, dar daca n-ar avea haine, atitudinea ar parea desprinsa dintr-o revista pentru adulti cu pretentii artsitice nereusite. Imi trag gluga hanoracului mai adanc peste fata, dupa ce o privire scurta pe ceasul de la mana imi arata ca este aproape patru dimineata. Inca trei ore pana la check-in. La un moment dat am fost cat pe ce sa adorm, dar un grup de tineri s-a inghesuit pe locurile libere si tipul de langa mine s-a ciocnit de picoarele mele, parca intentionat, desi era suficient loc. Nu numai ca nu s-a scuzat, dar m-a si privit cu un ranjet pe care mi-ar fi placut sa il sterg de pe fata cu un pumn. Tricoul fluorescent, mulat pe pieptul plat si ingust cu un imprimeu care spunea « FOR GET ME NOT… » si degetul mic ridicat pe doza de suc pe care o tinea cu afectare mi-au starnit brusc reflexele homofobe de pe vapor. Dupa vreo jumatate de ora au plecat si conversatia galagioasa a fost indeajuns cat sa-mi alunge somnul. As da orice pentru zece minute de somn. Zece minute de somn ar fi pur si simplu extraordinare.
Aud agitatia unei noi sosiri. Un grup de copii asiatici, imbracati in costume sportive iau cu asalt o bancheta din apropiere, sub conducerea a doi barbati in costume negre. Probabil o delegatie sportiva sau ceva de genul asta. Dupa ce-si lasa jos bagajele, incep un sir de exercitii pentru dezmortirea bratelor si picioarelor la comanda unuia dintre supraveghetori, dupa care se aseaza ca un stol de vrabii pe bancheta si incep sa-si desfac pachetele cu mancare si isi paseaza ciripind sticle cu apa. Traian sta nemiscat, cu sapca trasa pe ochi. Nu cred ca doarme nici el. Ochelarista blonda isi schimba pozitia picoarelor, incrucisandu-le cu o lentoare de Basic Instinct si apoi isi coboara privirea absenta pe carte. Ma ridic pe jumatate amortit. Traian deschide ochii fara sa zica nimic, apoi isi reia pozitia de somnolenta.
-Vrei ceva de baut? Suc ? O bere ? il intreb.
Mormaie ca nu. Pornesc spre barul din apropiere si cer o bere la cutie si un pachet de biscuiti. In afara de o ciocolata, n-am mai mancat nimic de cand am coborat din avion. Ma intorc la locul meu si desfac berea. Nu-i simt gustul, ci doar ca ceva imi aluneca pe gat in jos. Poate un pic de alcool ma va molesi cat sa adorm, fie si numai pentru cateva minute. Termin cu greu berea si simt ca incepe sa functioneze, adica sa creeze o vaga stare de somnolenta, dar nu suficienta. Ma ridic din nou si pornesc spre celalalt capat al salii aeroprtului, spre zona de fumat. De undeva apare si tipul cu jacheta gri. Femeia intre doua varste imbracata in albastru deschis din cap pana in picoare, care a sarit ca la comanda cand am trecut pe langa ea, ajunge in scurta vreme langa una din scrumierele cu picior pline ochi si isi aprinde o tigara chiar langa mine, privind in alta parte. Tipul cu jacheta gri sta langa cealalta scrumiera si inspira fumul mecanic, cu o viteza de concurs. Imi sting tigara si femeia in albastru face la fel si apoi pleaca. Raman pe loc. Barbatul cu jacheta gri isi striveste chistocul sarguincios si porneste agale inainte. Stau pe loc si il privesc cum ezita langa un stand de ziare, la cativa metri mai in fata. Imi mai aprind o tigara, in timp ce omul cerceteaza ziarele cu un interes subit.
Termin tigara si pornesc spre locul in care mi-am lasat bagajele. Ma opresc si mai iau o bere. Blonda a disparut, dar bagajul ei, un rucsac rosu, este tot acolo, ca si cartea lasata pe bancheta. Apare pe cand termin a doua bere. In ciuda asteptarilor, cea de a doua bere nu are efect somnifer, ci doar diuretic. Ma ridic sa arunc doza la cosul de gunoi si apoi ma duc spre toalete. Astept sa se elibereze un loc si dupa ce scap de surplusul de bere ma spal indelung pe maini si pe fata.
Merg spre bnancheta cu miscari automate. Sala s-a mai golit un pic. Un cuplu destul de tanar isi aseaza bagajele pe bancheta din drepta si il aseaza baiatului de vreo zece ani care ii insoteste, pe jumatate adormit, sa se intinda pentru somn. Baiatul tremura si tatal desface un ziar si il acopera cu foile. Scena ma surprinde si continui sa privesc tinta cum baiatul tremura sub ziare. N-am mai vazut asa ceva decat in filme. Se vede ca baiatul este foarte obosit si probabil de aceea ii este si frig. Dupa vreo cinci minute ma ridic, imi scot hanoracul si ma apropii de copil. Le cer permisunea parintilor sa-l invelesc cu jacheta mea. Ma privesc uimiti si tatal face un semn ezitant de aprobare. Dau ziarele la o parte si il invelesc pe baiat, care geme usor. Ma intorc la bagaje si imi scot o alta bluza, pentru ca si mie mi-e frig doar in camasa. In scurta vreme, dupa un dialog cu voce joasa, mama copilului dechide o valiza si scoate ceva de imbracat, cu care il acopera si apoi vine sa-mi inapoieze hanoracul. Imi iau hanoracul in timp ce in minte imi vine expresia « covered by newspares », in sensul de subiect relatat sau dezbatut de presa si ma gandesc din nou la conferinta de presa care ar trebui sa fie maine seara, cand ajungem la Cluj, in timp ce minutele se dilata si se scurg din ce in ce mai incet, ca si cum timpul ar sta sa se opreasca in loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu