Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

Traseul expeditiei HELLO SIBERIA

sâmbătă, 9 octombrie 2010

K 86 - Fetita cu detectivi

Imi adun de pe terasa inchisa cu gard metalic hainele uscate si ma intorc in camera. Ma imbrac in viteza si imi fac o cafea. Sunt in continuare incordat, desi ziua de ieri facut ca lucurile sa intre in normalitate. Am plecat de la batrana, ne-am gasit cazare la o pensiuen ieftina aproape de centru si cel mai important, am schimbat zborul catre casa pentru joi. Din pacate, legatura din Moscova este abia vineri dimineata, asa ca avem de asteptat 18 ore la Moscova zborul pentru Budapesta, in loc de cele 3 ore cat ar fi fost daca prindeam aceeasi zbor de sera ca cel cu rezervarea din Romania. De la Budapesta cu microbuzul in 6 ore suntem in Cluj. In total, in 30 de ore am parcurge toti cei 11.000 de kilometri care ne despart de casa. In 30 de ore acoperim distanta parcursa in 30 de zile.
Ieri, dupa ce ne-am mutat, am stat in camera si n-am mai iesit nicaieri. Traian s-a dus singur prin oras, in timp ce eu mi-am spalat hainele si m-am uitat la televizor. Astazi este ultima zi pe care o petrecem la Vladivostok. Maine, la unu dupa amiaza, vom sbura spre Moscova. Traian a vorbit cu cineva de la un ziar din Vladivostok si am fost de acord sa dam un interviu. Am stabilt ca ne intalnim in dimineata asta, dupa 10. Este abia ora 9 si daca Traian nu se trezeste singur, il mai las sa doarma inca jumatate de ora. Poate cu ocazia interviului va lua sfarsit oficial farsa asta ciudata, care mi-a facut nervii praf.
Traian se ridica si el din pat in scurta vreme si la 10 fara un sfert iesim din casa. Ziua este foarte senina si calda si deja incep sa traspir, din cauza umiditati ridicate. Pornim in susul stradutei care da in bulevradul principal, ca sa luam un autobuza care ne va duce pana la redactia ziarului pentru care vom da interviul.
Luam autobuzul numarul 38 si sunt atent ca sa numar statiile. La a sasea trebuie sa coboram si apoi sa dam telefon si o sa vina cineva dupa noi. Si din autobuz, Vladivsotok-ul nu ofera nimic care sa-mi schimbe impresia initiala. Este in continuare un oras neingrijit, care imi da senzatia ca iarna, cand nu mai exista vegetatie si cerul este mohorat, trebuie sa arate chiar foarte trist.
Coboram la statia indicata. In zona sunt cateva cladiri vechi pe o parte a strazii, iar pe celalta ceva care aduce a complex comercial si niste blocuri inalte in planul doi. Sun la numarul de telfon pe care il am si vorbesc cu Aliona, ziarista care ne va intervieva. Am ajuns mai devreme sii ne roga s-o mai asteptam jumtate de ora. Ii spun ca nu este nici o problema si ca o asteptam in statia de autobuz.
Ca sa mai treca vreme, mergem spre magazinele din cladirea de beton din apropiere. Inauntru sunt cateva raione cu produse diverse, majoritatea artciole de imbracaminte. Foarte putina lume. Ma opresc in dreptul unui mic stand cu carti. Caut o carte de povesti, dar nu vad nimic de genul asta. Langa mine apare ca din pamant o fetita de vreo 9 ani, imbracata cu o rochita roz, cu parul legat in doua cozi lungi. Studiaza cu atentie raftul de carti.
-Nu stii unde gasesc carti de povesti? o intreb.
Fetita ezita un pic, pana pricepe intrebarea pronuntata destul de stalcit.
-Nu stiu, imi raspunde si dupa o mica pauza, adaga: Mie nu-mi plac povestile.
-Nu-ti plac povestile? Dar ce carti iti plac?
-Cu detectivi, imi raspunde.
Apoi pleaca, in timp ce eu imi aduc aminte cum Laura imi povestea ca atunci cand era mica, romanele politiste erau favoritele ei si inotdeuna ghicea cine era criminalul cu mult inainte sa se termine cartea. Ma uit la ceas si pornesc catre locul de intalnire, gandind-ma la ultima convorbire cu Laura si la vehementa cu care imi repeta ca nu este o farsa. Poimaine dupa amiaza voi fi in Romania, toate misterele se vor lamuri si ma voi putea considera, in sfarsit, in vacanta.
Mai astept i ca zece minute in umbra pe care o fac copacii de langa staia de autobuz, rastimp in care isi incheie si Traian turul prin magazin si in cele din urma pare si Aliona. Este cam de o varsta cu noi, blonda, draguta si nu seamana cu nimeni cunoscut. Ne invita s-o urmam, ca sa ajungem in redactie. Pornim in urma ei, catre unul din blocurile din spatele complexului comercial.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu