Intram in oras si chiar de la primele siruri de cladiri de pe dreapta incetinesc, pentru ca sunt niste hale in fata carora sunt parcate camioane, unele dezasamblate. Poate este si un atelier auto in zona. Opresc si ma indrept catre una din portile cu bariera. Nu zaresc insa nici o miscare. Descumpanit, dau sa fac cale-ntoarsa, cand un pusti de vreo 14 ani iese din ghereta barierei vopsite in galben si rosu. Intreb de avto-remont si clatina din cap ca nu am nimerit bine. Atunci unde, intreb cu rusa mea minimalista. Pustiul se gandeste un pic, apoi imi arata in spatele meu, spre o cladire alba, unde vazusem o statie de benzina. « Acolo, acolo », imi raspunde cu mana intinsa.
Intorc masina si ma apropii de statia de benzina, destul de neincrezator. In spatele cladirii unde unde sunt pompele o hala de tabla, vopsita tot in alb, se ridica patratoasa. Parchez si intru in hala. Este spatioasa, curata si ordonata, dar nu vad pe nimeni inauntru. Nici o masina pe cele doua rampe. Niste scari duc la un fel de birou cu ferestre de sticla. Urc si ciocanesc la usa. Aud un «da» si deschid usa incetisor, dar mai apuc sa vad un trup de fata care smulge din imbratisarea unui tanar cu o salopeta alba. In timp ce fata isi aranjeaza bluza si parul, ii explic cum pot mecaniclui ca am nevoie de un schimb de ulei. Nu pare prea incantat si-mi spune ca este in pauza. Mai baigui ceva cum ca venim de departe, din Romania, si tipul, mai tanar decat mine cu cativa ani buni, se lasa induplecat, amanandu-si episodul romantic. Cand trage usa de tabla ca sa-mi faca loc sa intru cu masina, izbucneste in ras vazand Dacia, care arata de ti-e mai mare mila, jegoasa si cu barele de protectie strambe, plina de boarfe alandala.
Un coleg aparut de la benzinarie devine si el mult mai vesel la vederea Daciei si chiar incepe sa ne arata simpatie afland distanta de la care venim.
Las masina pe mana baietilor si imi aprind si eu o tigara, vazand ca si ei fumeaza inautru.
Timp de o ora, baietii au facut cel mai profesionist schimb de ulei de care am avut parte vreodata. Au diluat intai uleiul vechi, dupa care au suflat aer comprimat in blocul motor, ca sa indeparteze urmele de ulei ars. Mi-au verificat si completat uleiul din cutia de viteze, au mai strans sarma care tine legat capatul schimbatorului cu tija care intra in cutie si mi-au verificat si franele, cam dereglate si ele. Operatiunea a costat 3200 de ruble si le-am lasat 3500.
Plecam dupa ce suntem fotografiati de catre mecanicul cu salopeta alba si cand intorc capul sa mai fac un ultim semn din mana de ramas-bun, observ ca pe latura care da oblic spre strada este agatat un panou pe care scrie mare, cu rosu, AVTO-MOIKA. AVTO-MOIKA insemna AUTO-MAIMUTA. Ma amuz, gandindu-ma la maimuta de plus pe care i-am dat-o tipului artagos, cel cu jeep-ul de la feribotul pentru Insula Olhon. Mesajul meu era sa nu ma mai ia de maimutoi, de fraier adica. E o gluma buna, daca AVTO-MOIKA este raspunsul echipei de la camera ascunsa.
Nu a costat cam mult?
RăspundețiȘtergere