K 62 - Pierdut recompensa, adrese, bani...

Deschid a doua cutie de bere si-mi pun niste muzica la casetofon. In sat nu se vede nici urma de miscare. Cred ca ar fi mai bine sa ne intoarcem spre feribot si sa pornim maine dimineata inapoi spre Irkutsk. Vreau sa ajungem cat mai repede la Vladivostok si sa se incheie odata toata povestea.
Traian apare in cele din urma, negru de suparare.
-Aveai ceva in portmoneu? Acte? il intreb, incercand sa aplanez conflictul pe care il simt pe punctul sa reizbucneasca.
-Aveam o multime de adrese… Am pierdut si telefonul…
-Dar aveai acte ?
-Nu, aveam banii de benzina. Mai a erau vreo 700 de ruble.
-Da-i incolo de bani! Si adresele alea nu le poti recupera?
-Nu, nu cred ! Aveam scrise pe biletele niste numere de telefon, erau si de la niste tipe de pe la concerte…
Aha, deci s-au dus pe apa sambetei niste posbile povesti amoroase ! Imi pare rau, ma gandesc eu, dar deocamdata nu mi se par asa de tragice. Iar banii, daca n-ar fi fost pentru benzina, chiar nu conteaza. Mai am o hartie de 20 de dolari, numai s-o pot schimba undeva.
-Ia o bere! ii zic intinzand-i o cutie. Las’ ca se rezolva cumva..
-Ce sa se rezolve? reia el cu furie. Daca nu te apucau pe tine tampeniile…
Ma stradui sa nu-l bag in sema si cobor la borne, ca sa pornim masina. Motorul porneste si decuplez borna, dupa care o pun la loc si inchid capota. Verific farurile si ma sui la volan. O luam inapoi pe drumul principal.
Dupa vreo cinci kilometri, vad un grup de pe partea stanga, care pare sa fi in toiul unei petreceri spontane in jurul masinilor parcate pe margine drumului. Sunt aproximativ zece barbati si femei, au pahare de plastic in mana si par foarte veseli. Ne flutura din mana. O blonda cu bluza alba se avanta spre mijlocul drumului, cu un salt de balerina si cu un pahar ridicat a invitatie, toata numai un zambet. Incetinesc si cand ajung in dreptul ei, imi striga :
-Parlez-vous francais?
-Oui, oui! spun si accelerez, cuprins de iritare. Cred ca e alta smecherie de la camera ascunsa, din cauza accentului rusesc al blondei si n-am nici un chef de asa ceva.
-Nu mai vrei bere? il intreb pe Traian.
-Nu.
-Atunci o iau eu si te las pe tine sa conduci, ce zici? Daca tot m-am pilit, macar s-o fac pana la capat!
Schimbam locurile si ma fac comod pe locul din dreapta, cu berea deschisa in mana, in timp ce masina dibuie drumul in semi-intuneric.